CUM STABILIȚI CALIFICATIVUL FINAL AL UNEI EVALUĂRI?
Lansez o provocare referitoare la o problemă cu care încă mă mai confrunt din când în când: cum să stabilesc cât mai corect calificativul final pe care îl acord pe un test de evaluare?
În ceea ce privește calificativul acordat la sfârșitul unui semestru, regula e destul de clară: se aleg două calificative cu frecvența cea mai mare și, în perioada recapitulărilor și evaluărilor finale, profesorul stabilește, pe baza unor evaluări orale sau scrise, bineînțeles, care dintre acestea va reprezenta și media semestrială. Se urmărește mai degrabă să se stabilească dacă elevul a înregistrat un progres sau un regres la învățătură. Există, însă, și în acest caz, situații care încă, ne pun în dificultate.
Dar nu despre medii vreau să vorbesc azi, ci despre teste. De fiecare dată când verific evaluările copiilor, găsesc una-două situații în care îmi este greu să mă decid ce calificativ să acord la finalul testului. Cu toate că îmi stabilesc dinainte foarte clar descriptorii de performanță ai testului, se întâmplă uneori ca aprecierea mea generală să fie diferită de ceea ce indică descriptorii. Deși, în general, sunt adepta ideii de a avea grijă să nu rănesc suflețelele copiilor (știu că o notă sau un calificativ mic pot "să doară" câteodată), încerc totuși să nu fiu nici foarte "îngăduitoare" (și acest lucru poate fi în detrimentul copilului), ci să fiu cât mai corectă.
Vă voi spune cum procedez eu, invitându-vă să-mi spuneți cum procedați și dumneavoastră.
1. O modalitate este aceea de a acorda câte un calificativ pentru fiecare item (exercițiu). Fac acest lucru doar pe o fișă de înregistrare a rezultatelor la test, nu pe testul copilului. La final, verific care dintre calificative este preponderent și acesta va fi calificativul final. Asta, în cazul în care se obțin doar două tipuri de calificative, de exemplu Bine și Foarte bine. Am grijă, atunci când concep testul, ca acesta să aibă număr impar de itemi.
2. În cazul în care se mai strecoară și câte un S ( Suficient) sau I (Insuficient), fac un fel de "medie" între calificative, aplicând un raționament pe care mi l-am făcut singură și care consider că duce la o apreciere corectă. Consider că fiecare FB valorează, să zicem, 3 puncte, B - 2 puncte, S - 1 punct, I - 0 puncte. Iau câte un punct sau două de la FB-uri sau B-uri și le adaug S-urilor și I-urilor încercând să obțin cât mai multe calificative de același fel. E o modalitate "băbească" de apreciere și, precizez încă o dată că, NU o aplic în cazul mediilor. Dar la teste nu mi se pare corect să dau FB acolo unde are 2 FB și 1 S, de exemplu. Așa că"iau" 1 punct de la FB (unde rămâne B) și îl pun la S (unde vor fi acum 2 puncte, deci B). Voi avea, în cazul acesta, 1 FB și 2 B, deci nota finală B.
3. Alteori, stabilesc un punctaj pentru fiecare item. Dacă este posibil ca punctajul maxim să fie 10 sau 100 e perfect pentru că aprecierea e mai ușoară.
9 - 10 p - FB
7 - 8 p - B
5 - 6 p - S
4. Dacă nu reușesc să stabilesc un punctaj maxim de 10 sau 100, consider că punctajul maxim care poate fi obținut reprezintă 100% și, prin regula de trei simplă, calculez ce procent din punctajul maxim reprezintă punctajul obținut de elev. Calificativele le stabilesc în felul următor:
90% - 100% - FB
70% - 89% - B
50% - 79% - S
sub 50% - I
Aici apare însă dilema mea. Cât de corectă e încadrarea aceasta a calificativelor în intervalele procentuale? Sunt prea severă dacă încadrez FB-ul între 90% și 100%?
Elevii mari, dacă primesc nota 8,50 li se rotunjește la 9. Am încercat să las ștacheta mai jos și să acord FB de la 85%, însă mi s-a părut că accept prea multe greșeli pentru un calificativ de Foarte bine. Pe mine acele greșeli făcute de un copil bun m-au întristat, știind că acel copil poate mai mult. Copilul însă a sărit în sus de bucurie când a văzut că a luat FB, în ciuda mulțimii de greșeli. Deci pe ei nu-i interesează să-și corecteze greșelile, să le repare și să nu le mai repete. Îi interesează doar calificativul. „Ce bine că mi-a dat FB chiar dacă am avut atâtea greșeli!” Atunci când, însă, calificativul a fost mai mic, copilul s-a uitat imediat ce a greșit. De ce a luat doar B?
Aș dori să aflu cât mi multe păreri referitoare la această problemă, dar și la altele legate de blogul meu. Aveți posibilitatea să lăsați un comentariu aici sau pe pagina de Facebook Ce mai facem la școală? Mulțumesc!
În ceea ce privește calificativul acordat la sfârșitul unui semestru, regula e destul de clară: se aleg două calificative cu frecvența cea mai mare și, în perioada recapitulărilor și evaluărilor finale, profesorul stabilește, pe baza unor evaluări orale sau scrise, bineînțeles, care dintre acestea va reprezenta și media semestrială. Se urmărește mai degrabă să se stabilească dacă elevul a înregistrat un progres sau un regres la învățătură. Există, însă, și în acest caz, situații care încă, ne pun în dificultate.
Dar nu despre medii vreau să vorbesc azi, ci despre teste. De fiecare dată când verific evaluările copiilor, găsesc una-două situații în care îmi este greu să mă decid ce calificativ să acord la finalul testului. Cu toate că îmi stabilesc dinainte foarte clar descriptorii de performanță ai testului, se întâmplă uneori ca aprecierea mea generală să fie diferită de ceea ce indică descriptorii. Deși, în general, sunt adepta ideii de a avea grijă să nu rănesc suflețelele copiilor (știu că o notă sau un calificativ mic pot "să doară" câteodată), încerc totuși să nu fiu nici foarte "îngăduitoare" (și acest lucru poate fi în detrimentul copilului), ci să fiu cât mai corectă.
Vă voi spune cum procedez eu, invitându-vă să-mi spuneți cum procedați și dumneavoastră.
1. O modalitate este aceea de a acorda câte un calificativ pentru fiecare item (exercițiu). Fac acest lucru doar pe o fișă de înregistrare a rezultatelor la test, nu pe testul copilului. La final, verific care dintre calificative este preponderent și acesta va fi calificativul final. Asta, în cazul în care se obțin doar două tipuri de calificative, de exemplu Bine și Foarte bine. Am grijă, atunci când concep testul, ca acesta să aibă număr impar de itemi.
2. În cazul în care se mai strecoară și câte un S ( Suficient) sau I (Insuficient), fac un fel de "medie" între calificative, aplicând un raționament pe care mi l-am făcut singură și care consider că duce la o apreciere corectă. Consider că fiecare FB valorează, să zicem, 3 puncte, B - 2 puncte, S - 1 punct, I - 0 puncte. Iau câte un punct sau două de la FB-uri sau B-uri și le adaug S-urilor și I-urilor încercând să obțin cât mai multe calificative de același fel. E o modalitate "băbească" de apreciere și, precizez încă o dată că, NU o aplic în cazul mediilor. Dar la teste nu mi se pare corect să dau FB acolo unde are 2 FB și 1 S, de exemplu. Așa că"iau" 1 punct de la FB (unde rămâne B) și îl pun la S (unde vor fi acum 2 puncte, deci B). Voi avea, în cazul acesta, 1 FB și 2 B, deci nota finală B.
3. Alteori, stabilesc un punctaj pentru fiecare item. Dacă este posibil ca punctajul maxim să fie 10 sau 100 e perfect pentru că aprecierea e mai ușoară.
9 - 10 p - FB
7 - 8 p - B
5 - 6 p - S
4. Dacă nu reușesc să stabilesc un punctaj maxim de 10 sau 100, consider că punctajul maxim care poate fi obținut reprezintă 100% și, prin regula de trei simplă, calculez ce procent din punctajul maxim reprezintă punctajul obținut de elev. Calificativele le stabilesc în felul următor:
90% - 100% - FB
70% - 89% - B
50% - 79% - S
sub 50% - I
Aici apare însă dilema mea. Cât de corectă e încadrarea aceasta a calificativelor în intervalele procentuale? Sunt prea severă dacă încadrez FB-ul între 90% și 100%?
Elevii mari, dacă primesc nota 8,50 li se rotunjește la 9. Am încercat să las ștacheta mai jos și să acord FB de la 85%, însă mi s-a părut că accept prea multe greșeli pentru un calificativ de Foarte bine. Pe mine acele greșeli făcute de un copil bun m-au întristat, știind că acel copil poate mai mult. Copilul însă a sărit în sus de bucurie când a văzut că a luat FB, în ciuda mulțimii de greșeli. Deci pe ei nu-i interesează să-și corecteze greșelile, să le repare și să nu le mai repete. Îi interesează doar calificativul. „Ce bine că mi-a dat FB chiar dacă am avut atâtea greșeli!” Atunci când, însă, calificativul a fost mai mic, copilul s-a uitat imediat ce a greșit. De ce a luat doar B?
Aș dori să aflu cât mi multe păreri referitoare la această problemă, dar și la altele legate de blogul meu. Aveți posibilitatea să lăsați un comentariu aici sau pe pagina de Facebook Ce mai facem la școală? Mulțumesc!
Comentarii