ȘCOALA DIN PĂDURE - poveste terapeutică

 Profesor învățământ preșcolar,

CHIŢU MARIANA - LILEA

  

Ştii că şi animăluţele din pădure învaţă să scrie, să citească şi să socotească? Vor să poată şi ele să citească poveştile frumoase cu zmei, zâne, prinţese şi feţi frumoşi, să poată număra şi socoti când mamele lor îi trimit la magazinul din pădure să cumpere alune, zmeură castane, sau să poată să vorbească frumos cu animalele mari.

Povestea spune că într-un luminiş de pădure era o căsuţă albă. Aici era şcoala animăluţelor. Înăuntru, în băncuţe frumos rânduite, animăluţele din pădure ascultau cu atenţie cum doamna Martinica, învăţătoarea lor, îi învăţa cum trebuie să scrie şi să citească litera „C”. Ursuleţii, veveriţele, ariceii, căprioarele şi bursucii urmăreau cu atenţie şi erau bucuroşi că vor şti să scrie şi să spună multe cuvinte care încep cu sunetul „c”. Numai iepuraşul Urechilă nu avea stare. Nu mai are răbdare să scrie litera, greşeşte, apasă creionul pe foaie, rupe vârful acestuia şi apoi se ridică în picioare. Porneşte prin clasă ţopăind de la bancă la bancă să vadă ce fac colegii lui. O trage pe veveriţa Crenguţa de codiţă, îi pune bucăţele de hârtie Aricelului pe spate, râde de M artinel că are laba prea groasă. Doamna Martinica, învăţătoarea, îi vorbeşe frumos şi-i spune să meargă la loc şi să scrie litera mai departe, dar Urechilă nici nu vrea să asculte.Cu urechile mereu neastâmpărate nu stă o clipă în loc.

Sună clopoţelul de recreaţie. Animăluţele ies vesele afară, povestesc, stau la soare. Doamna Martinica le propune să joace jocul „Ţăranul e pe câmp”. Lui Urechilă îi place jocul şi se prinde şi el în cerc. Dar nu are răbdare însă să fie ales, nu respectă regulile şi strică tot jocul animăluţelor. Acestea s-au supărat pe colegul lor şi nu vor să se mai joace cu dânsul.
Orele s-au terminat şi fiecare cu ghiozdănelul în spate pleacă acasă. Urechilă, aleargă de la un coleg la altul, îi cipeşte, le pune piedică şi apoi se amuză de năzdrăvăniile sale.Însă nimeni nu-l bagă în seamă, ba mai mult fug de el şi-l lasă singur.
Urechilă se opreşte în loc, priveşte după colegii lui în timp ce urechile lui neastâmpărate care mai tot timpul stau în sus se lasă acum uşor în jos. Nu înţelege de ce nu are şi el un prieten, de ce nu merge nimeni cu el acasă.Ba se gândeşte că şi mămica lui va fi iarăşi supărată şi furioasă pe el că nu a scris frumos la şcoală, că nu şi-a terminat tema . Este singur şi trist.
A doua zi, doamna Martinica, le-a spus elevilor săi că vor merge să culeagă plante medicinale. Ei au primit coşuleţe s-au prins de lăbuţe câte doi şi sunt gata de plecare.Cu Urechilă nimeni nu voia să meargă. Speriat că va rămâne singur se apropie de veveriţă:
- Veveriţă Crenguţa, vrei să culegem împreună plante medicinale? Nu te mai trag de codiţă, sunt cuminte. Te rog!
Veveriţa care era bună la suflet a acceptat. Toată ziua au umblat prin pădure şi au cules plante bune pentru sănătate aşa cum le-a spus doamna lor învăţătoare. Urechilă mai uita de ce i-a promis veveriţei mai ţopăia, călca peste plante dar la gândul că poate să rămână singur repede se liniştea.
Această zi petrecută cu colegii lui i-a plăcut mult. S-a aşezat pe o buturugă şi se gândea că nu a mai fost respins de celelalte animăluţe şi ce bine este când ai prieteni şi nu eşti singur, ai cu cine să vorbeşti şi să te joci.
În zilele care au urmat, la şcoală, Urechilă s-a străduit să fie ascultător. Chiar dacă simţea că se plictiseşte de citit cuvinte şi vrea să socotească sau să ţopăie prin clasă îşi amintea mereu cum este când o supăra pe doamna învăţătoare şi cum colegii fugeau de el şi nu vrea să se întâmple din nou acest lucru.
Înainte de vacanţă, veveriţa Crenguţa şi- sărbătorit ziua ei de naştere.Tare s-a mai bucurat Urechilă că a fost şi el invitat. Au peterecut împreună, au mâncat prăjituri cu alune, au băut suc de zmeură şi s-au jucat până seara. Nu s-au supărat şi nu s-au împins unul pe altul, iar iepuraşul Urechilă a promis că de acum o să se poarte frumos ca să nu fie singur şi trist.
De atunci, Urechilă este iubit de animăluţele din pădure şi-a făcut prieteni, nu mai este singur. Simte cât de bine este să fii acceptat şi iubit de cei din jur.